Recenzie de film la Gamma: ”The Glass Castle” 2017

de Psih. Specialist Livia-Cătălina Băețică

Filmul este inspirat din povestea reală a unei familii disfuncționale, pe care o prezintă din prisma unuia dintre copiii familiei, Jeannette Walls. Momente din viața ca adult a acesteia se alternează cu episoade din copilărie, ajutându-ne să înțelegem felul în care părinții au inspirat-o, dar au adus și dificultăți și experiențe adversive, chiar traumatizante, în viața ei. 

Părinți nonconformiști și un stil de viață nomad

Vedem evoluția lui Jeannette de-a lungul vieții, alături de părinții care au ales un stil de viață nomad, liber, înafara respectării regulilor sociale. Mama este o artistă boemă care neglijează nevoile fizice și emoționale ale copiilor, iar tatăl este o persoană nonconformistă, cu umor, preocupat să ofere copiilor experiențe de viață din care să învețe și să devină puternici, să dezvolte reziliența și capacitatea de a supraviețui în orice condiții de viață.

Impactul alcoolului asupra familiei

În timp tatăl devine dependent de alcool ceea ce îi aduce probleme de relaționare și de integrare la locurile de muncă, datorită reacțiilor agresive, și îl împiedică să aibă grijă de copii și să îi protejeze, devenind el însuși abuzatorul soției și al copiilor. Scenele în care familia Walls revine în casă părinților tatălui și interacțonează cu mama acestuia, care la rândul ei este abuzivă fizic și emoțional, arată felul în care abuzul se transmite și cum un copil abuzat devine abuzator la rândul lui. Vedem relația de codependență dintre părinți, faptul că rămân împreună în ciuda abuzurilor, felul în care se susțin reciproc, dar și dificultățile care apar în lupta cu alcoolismul, sevrajul și riscul de recădere.

Supraresponsabilizare și roluri inversate în familie

În acest context de viață eroina este supraresponsabilizată, preluând responsabilități prea mari pentru vârsta ei, ceea ce o predispune la accidente. Vedem un copil parentalizat, care are grijă de frații mai mari, dar care în anumite momente, pe baza unei relații de atașament strânse cu tatăl, pare să intre în rolul de partener al tătălui care îi satisface nevoile emoționale, validându-l prin încrederea pe care i-o oferă.

Castelul de sticlă – visul fragil al siguranței

Castelul promis de tată copiilor creează imaginea unei construcții solide, ca un cămin care oferă siguranța și stabilitatea pe care orice copil și-o dorește. Însă sticla este fragilă și ușor de spart, castelul de sticlă dovedindu-se imposibil de construit (locul perfect pentru a face fundația este mereu căutat), așa cum părinții au eșuat în a îndeplini nevoile fizice și emoționale ale copiilor.

Visul construirii castelului de sticlă pe care tatăl îl transmite copiilor este sursă de dezamăgire pentru copii, care nu ajung să aibă, atât timp cât stau cu părinții lor, un cămin stabil, în care să fie îngrijiți și protejați așa cum aveau nevoie, dar e și un fel în care tatăl înțelege să le stimuleze credința că pot realiza orice, că pot contrui lucruri mari atunci când cred în visele lor.

„Castelul de sticlă” poate fi privit ca o metaforă a creșterii eroinei: a avut o copilărie haotică și instabilă, dar și-a dezvoltat și punctele forte din aceste experiențe și și-a găsit drumul în viață. Castelul de sticlă se simte ca o promisiune uimitoare care nu se va împlini niciodată, dar există încă frumusețe în el (noaptea poți vedea stelele), la fel ca tot idealismul părinților ei. Felul în care părinții apreciază reziliența și transmit ideea că adversitățile și dificultățile te fac mai puternic și vede și în scena în care mama pictează un copac contorsionat și afirmă „Lupta îi dă frumusețe”.

Împăcarea cu trecutul, evadarea spre un viitor mai bun și vindecarea emoțională

„Nu ar trebui să urăști pe nimeni, chiar și pe cei mai mari dușmani ai tăi. Fiecare are ceva bun în el. Trebuie să găsești calitatea răscumpărătoare și să iubești persoana pentru asta.” - Jeannette Walls

Punctul de cotitură în viața eroinei este atunci când înțelege incapacitatea părinților de a avea grijă de ea și frații ei și își asumă puterea de a ieși din această situație, mergând la scoală și economisind o sumă de bani, pe care o numește „fondul de evadare”, pentru a pleca din casă părinților și a-și construi o nouă linie de destin la New York. 

Plecarea din familia în care simțea că nu poate respira, se îneacă, e numai un prim pas. Aspectele nerezolvate o urmăresc, părinții venind la New York pentru a fi aproape de ea, ceea ce o bulversează. Vindecarea profundă se petrece abia la finalul filmului când reușește să vadă vulnerabilitatea și regretele tatălui, faptul că acesta o apreciază pentru calitățile ei și că au fost și momente în care a susținut-o așa cum a înțeles el să facă acest lucru. În urma procesării experiențelor și reconcilierii cu tatăl, reușește să își recunoască apartenența la familie (“Sunt ca tine și mă bucur.”), să depășească rușinea care o făcea să nu spună adevărul despre părinții ei, să integreze atât experiențele pozitive, cât și pe cele negative. 

În urmă rămân lecțiile de viață precum: „Toți monștri încearcă să sperie oamenii, dar când îi confrunți se întorc și pleacă.” și „Nu am construit niciodată acel castel de sticlă, dar ne-am distrat, ne-am simțit bine împreună plănuindu-l.”, ca invitație de a ne bucura de viață, de timpul petrecut împreună cu ceilalți, indiferent de atingerea rezultatului.

O poveste despre curaj și puterea de a ierta

„Castelul de sticlă” este o poveste despre curaj, despre puterea interioară care îți permite să construiești o viață împlinită indiferent de la premisele de la care pornești în copilărie, dar și să te reconciliezi cu trecutul, să oferi iertarea. 

Psih. Specialist Livia-Cătălina Băețică este psihoterapeut sistemic de familie si cuplu la Clinica de Psihologie Gamma și formator în cadrul Școlii Sistemice de Formare Gamma

Intră pe:

https://www.scoalasistemica.ro/news/formare-psihoterapie-sistemica-de-familie-si-cuplu-acreditata-cpr-1 pentru a te înscrie la cursurile noastre și a te certifica în consiliere sau psihoterapie sistemică de cuplu și familie.

Te așteptăm la Gamma!