Calatoria celor care schimba povesti

Îmi plac noile experiențe care mă provoacă să devin un mai bun eu, abordările diferite pentru aceeași situație și analiza reacțiilor îmi stârnesc mereu curiozitatea pentru a afla mai multe. Lucrul acesta s-a întâmplat și la workshop, primul la care am participat ca făcând parte din echipă, din viața mea. Nu aș putea spune că am avut emoții, doar curiozitate și bună dispoziție. Cum am pășit pe poarta liceului mi-am amintit de perioada în care eu am fost elev, și am încercat să empatizez pe cât de mult posibil cu ei și emoțiile trăite la vârsta respectivă. Primul contact cu elevii m-a făcut să mă gândesc la mine și la cum aș fi reacționat eu dacă aș fi fost în locul lor. Dar cum totul era planificat atenția mea s-a mutat pe workshop, lăsându-mi gândurile pentru nopți de insomnii. Informațiile erau oferite, iar eu analizam chipurile și reacțiile copiilor. Se putea vedea atât de bine care era mai timid și care empatiza mai tare cu cele spuse de colegii mei. Faptul că au fost atât de receptivi și tot o dată au simțit nevoia de a pune o barieră (poate nu chiar atât de vizibilă) între noi a fost un prim semn al conștientizării fenomenului. La începutul acestei călătorii numită „change the story” am vorbit despre măștile pe care le purtăm zilnic. Poate tot despre măști este vorba și în bulliyng, în unele cazuri este una care acoperă jumătate de față pentru a te distra la carnavalul din Veneția, alteori este despre masca ce vine în completarea costumului ce te face irecognoscibil doar pentru a nu simți frica vulnerabilității. Gabriel Garcia Marquez a spus un lucru care încadrează perfect acest fenomen: „...Și furia de a se ști surprinsă în greșeală sfârși prin a o scoate din sărite... Și, ca întotdeauna, pentru a se apăra, atacă..”

Când am pornit în această călătorie am făcut-o fără așteptări prea mari, totul în mintea mea s-ar fi rezumat la a prezenta informații (de altfel evidente) și de a încerca o campanie de conștientizare a a efectelor acestui fenomen asupra victimei, agresorului și chiar a martorului. Dar cum am învățat de-a lungul timpului lucrurile se pot schimba atât de ușor. Poate că oamenii, poate că eu, poate cărți sau poate locuri, poate chipuri, poate ani, poate zâmbete, poate că vise, poate că... .

Se spune că nu întâmplător ne-am adunat cu toții într-un loc, formând o echipă, și poate că nu întâmplător echipa va schimba povești.

Cu drag,

Georgiana Suceu

Voluntar Change the Story by Gamma Institute https://www.facebook.com/Change-the-Story-159130744760194/