Când rutina ne face să uităm unde voiam să ajungem
Nu toate rătăcirile sunt dramatice. Unele sunt mascate atît de bine de confort încât uităm că aveam un drum de parcurs....
Nu întotdeauna ne pierdem conexiunea cu miezul când ceva merge rău. Uneori se întâmplă exact în zilele în care totul funcționează: rezolvăm, răspundem, muncim, avem grijă de ceilalți și trecem natural de la o sarcină la alta. Nu există un moment dramatic în care ne dăm seama că ne-am îndepărtat de noi. Doar, într-o zi, apare întrebarea „Ce îmi doream eu, de fapt?” ...Și pare surprinzător de greu de răspuns.
Insula Uitării nu vorbește despre lucrurile care ne fac plăcere, ca și cum ar fi greșite. Vorbește despre linia fină dintre ceea ce ne odihnește și ceea ce ne absoarbe. Despre confortul care poate deveni obișnuință și despre acele mici semnale pe care le ignorăm atunci când ne pierdem direcția.
La prima oprire din Odiseea Conștiinței, nu vom căuta schimbări spectaculoase. Vom explora cum recunoaștem clipa în care ne îndepărtăm de prezent și ce ar putea însemna să ne amintim drumul.
S-ar putea ca primul pas al întoarcerii să înceapă cu o întrebare neașteptat de simplă: unde este corabia mea?
Detalii și bilete:
Comentarii