Tu ce ai visat să devii „când vei fi mare”?

„Orice vezi sau atingi a fost visat de tine! Deşi ai uitat asta... Lumea este asa cum o visezi.”

Stefano D'Anna

Cand eram mica visam să devin... Oare ce visam sa devin? Visam oare sa fiu cine sunt astazi? Visam prin lentila temerilor? Sau cei din jurul meu imi spuneau ce sa visez ori imi criticau visele?

Atunci cand am visat si am avut confirmarea interioara că visul meu este, nu va fi ci este, atunci visul meu a devenit realitate. Mi-am pictat drumul pe care am vrut sa merg, cararea pe care m-am decis sa o străbat, plantand fiecare copacel si mangaind fiecare fir de iarba. Și am pornit la drum!

Nu a trecut mult timp insa, si dna. Frica s-a gandit sa „ma intrebe de sanatate”, dandu-mi sfatul mai mult decat prietenesc că e mai... confortabil sa ma opresc din drum sau, de ce nu? Sa ma intorc! „E prea greu sa lupti pentru visele tale!” – imi soptea ea, aparent inspaimantata. I-am mulțumit pentru sfat, dar mi-am promis deja ca nu voi renunta asa de usor... Si-n plus, cum voi sti ca e greu, daca nu voi incerca? A ramas uimita de raspunsul meu si m-a lasat sa plec mai departe, nu fara un plan de rezerva, insa. Mi-a trimis-o in cale pe sora ei cea mica, Anxietatea, in speranta ca macar ea ma va putea convinge. Timorata, s-a apropiat de mine, dar i-am taiat-o scurt, spunandu-i ca imi dau voie sa am curajul de a-mi urma visul. A ramas perplexa: „Tinerii din ziua de astazi...”. Doamnele Programe au incercat si ele, dar le-am replicat cu blandete ca Sinele imi ofera calauzire, deci „Nu poti”, „N-ai sa ajungi nicaieri” si „E fara rost” nu se afla pe harta mea. Trecand de toate acestea, am ajuns cu plinatate la finalul calatoriei. Vis implinit! Neeeext!

Acum privesc toate aceste lucruri din observator. Dar ca adolescenta, vedeam toate piedicile in atingerea visului ca venind din partea celor din jurul meu. Si nu de putine ori, colegii din scoală sau din liceu au fost, asa dupa cum mi se parea mie atunci, cei care imi taiau aripile din zborul spre vis. Replicile acide sau jignitoare, „misto-urile” sau batjocurile cu referire la fata saraca ce nu se ridica la nivelul liceului „de clasa” în care a intrat, m-au facut sa raman pe ultimele locuri in toți cei 4 ani. Ulterior am înteles ca nu ei erau responsabili pentru poticnelile pe drumul spre vis, ci stima mea de sine scazuta, care dupa BAC a fost socata că am terminat a 5-a pe liceu. Acum, scriind, incerc sa-mi dau seama daca asta am visat atunci... ca ei sa vada ca victima lor nu e chiar victima. Si chiar daca n-am visat asta, cert este ca acum constientizez ca lumea este exact asa cum am visat-o, o visare sustinuta de Sine.

Inchei printr-un îndemn: Visati cu curaj! Si veti fi curajosi!

Cu incredere in vis si inima deschisa,

Ancuța Dobreanu,

Trainer Change the Story by Gamma Institute https://www.facebook.com/Change-the-Story-159130744760194/