Studenta cu o mie de vise - after Stand-Up Psychology mobility

8 planete. 7 miliarde de oameni pe Pamânt. Si în fiecare secunda se nasc noi suflete si altele mor. Din aceasta mare de suflete fac parte si eu. Dar cine sunt eu? English version

Sunt un om plin de defecte si calitati, lucruri fara de care nu as mai fi eu. Lucruri care ma fac diferita fata de ceilalti. Sunt plina de vise, sperante, greseli si lucruri bune. Când sunt fericita, sunt un curcubeu pe cerul albastru. Iar când plâng, sunt o picatură de ploaie ce se varsa în marea agitata.

Metaforic, as putea spune ca sunt un fir de praf în desertul lumii, o micuta stea din întregul univers, o pana în adierea vântului, un gând pierdut în mintea timpului etern, surâsul de pe buzele cuiva.

Se spune ca suntem ceea ce gândim. Dar în mintea mea se învârt milioane de frânturi de gânduri încât nici nu stiu asupra caruia sa ma opresc.

Sunt o simpla fata cu milioane de vise si dorinte, unele realizabile, altele mai putin. Îmi doresc sa fiu tot timpul fericita. La fel de fericita cum e o mama care îsi tine pentru întâia oara copilul în brate sau ca barbatul care îsi revede iubita dupa o perioada lunga de timp. Vreau sa ma doreasca cineva cu aceeasi dorinta cu care un copil îsi doreste ciocolata de pe masa la care nu poate sa ajunga. Îmi doresc sa fiu la fel de libera precum pasarile ce zboara în înaltul cerurilor.

Sunt o persoana nehotarata în majoritatea timpului, dar îmi place sa pun asta pe seama tineretii. Vreau sa mai copilaresc cât îmi mai permite timpul, pâna grijile si responsabilitatile îmi vor spune: "E timpul să devii adult acum".

Toate lucrurile astea pot suna bine in teorie. Dar teoria nu se potriveste intotdeauna cu realitatea. Atunci cand ne dam seama ca e timpul sa renuntam la copilarie si ca trebuie sa pasim in viata de adult, cum facem ca lucrurile sa fie mai simple? Cum facem atunci cand trebuie sa renuntam la cuibul parintesc si sa zburam catre noi orizonturi? Cum facem ca despartirea de familie sa fie mai usoara? Cum facem atunci cand ni se face prea dor? Cum facem atunci cand amintirile ne lasa cicatrici in suflet deoarece ne agatam prea tare de ele si nu ne putem bucura de prezent? Cum facem atunci cand trebuie sa ne luam propriile noastre decizii? Daca gresim? Daca nu vom reusi in ceea ce ne propunem? Daca e prea greu? Daca vom fi dezamagiti sau raniti?

O gramada de intrebari, nu-i asa? Intrebari pe care toata lumea le are si de care nu scapa nimeni. Dar pana la urma, asta inseamna lansarea in viata. Sa inveti ca atunci cand te pregatesti sa pleci de acasa, poti lua doar anumite lucruri cu tine, in timp ce la altele trebuie sa renunti. Sa privesti aceasta etapa ca pe crearea unui nou regat, un regat pe care tu il construiesti si unde tu esti regele/regina. Iar in construirea acestui regat trebuie sa inveti sa-ti valorifici punctele forte, dar sa iti accepti si defectele.

Construirea unui regat e un proces de durata, si cu perioade de prosperitate, dar si cu perioade cand trebuie sa infrunti dragoni ca sa il poti apara. Dar ce e mai important e sa ne amintim mereu ca dupa o lupta cu dragonii, soarele va fi tot pe cer, chiar daca lupta se sfarseste cu victoria sau infrangerea noastra. Trebuie doar sa nu uitam sa privim catre cer.

Asta am invatat eu in aceasta mobilitate – in Stand-Up Psychology for Youth. Sa am incredere in visurile mele si sa lupt pentru ele deoarece, chiar daca acum pare imposibil, pot sa inving si cei mai aprigi dragoni daca am incredere in mine.

Mai sus am spus ca vreau sa fiu libera precum pasarile ce zboara in inaltul cerurilor. Sa iti iei zborul este un act de curaj. Si chiar daca despartirea de familie este grea si este ca si cum ai smulge o planta de la radacina, sentimentul ca reusesti sa realizezi ceva pe cont propriu este de neegalat.

E greu sa fii adult si sa iti iei propriile decizii. Dar sper ca, in ciuda luptelor cu dragonii pe car ele voi purta in calitate de adult, voi reusi sa imi mentin mereu sufletul tanar si ca vor putea sa imi ingadui cateva momente in care sa pot sa vizez.

Ma bucur ca am putut sa invat toate aceste lucuri si ca am putut sa cunosc atatia oameni minunati. A fost uimitor cum am putut sa cream niste conexiuni atat de puternice, intr-un timp atat de scurt. Mobilitatea mi-a dat mai multa incredere in mine si in puterea de a imi urma visele. E o experienta pe care cu siguranta nu o voi uita si ma bucur ca am putut sa fac parte din acest proiect.

Cu drag,

Claudia Dima

Voluntar Gamma Institute

https://www.facebook.com/gammaprojects/

#erasmusplus #standuppsychology #gammainstitute